pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față
o multitudine de-angajamente
se-agață de locomotive reci
istoria iubirii permanente
atunci când eu mă-ntorc și tu nu pleci
pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit necunoscuți de-o viață
și eu pândit de vechi nenorociri
m-am regăsit în titlu și prefață
am alergat năuc la edituri
pledând pentru legitimă-apărare
din toate m-am ales doar cu frânturi
pe tine te-am zidit în fiecare
cu Dumnezeu am pus atunci pariu
că tu rămâi femeie-ntre femei
dar tu cu un sigiliu auriu
ai condamnat la moarte porumbei
26 decembrie 2018, Constanța
Lorena Craia 