Iluzie

alergăm cu infinitul în spaterotocoale de fum la urechi și pe fruntenu mai are cinesă ne încânte  poate o umbră a crucii din Vestpoate copilul ucisîn semn de protest  alergăm pe deasupralabirintului veșnic  ne înscriem pe liste ca într-un pomelnicdar nu am găsit încăo scorbură adâncă  ne împrumută altcinevasufrageriile de luxale torturii  să ne ștergem …

Baudelaire, poetul modernității? – Lorena Craia

La această întrebare se răspunde, în primul rând, cu alte două întrebări: CÂT de modern este Baudelaire și PÂNĂ UNDE? Modern, sensu stricto, înseamnă a fi diferit de tradiție. Or, până la Baudelaire, literatura (mai ales cea lirică) era normată prin eșantioane estetice și stilistice. Poezia trebuia să arate într-un anumit fel, să exprime numai …

Cine este Bacovia și de ce? – Lorena Craia

Condiția tragică a scriitorului de a fi încredințat pustiului face din George Bacovia un singular mai degrabă decât un singuratic. Nici descompunerile tragice și nici carnagiul războiului nu l-au îngrozit mai tare decât cum a făcut-o agitația urbei, mistuită într-un furnicar aproape religios al indivizilor. Bacovia a fost citit în fel și chip, numai în …

Singurătate, solitudine, singularitate – Lorena Craia

Dimensiunea autoritară a scriitorului a fost controversată în mai multe rânduri și nu există nicio circumstanță atenuantă atunci când vorbim despre limbaj. Dacă se dorește o identificare a unui fir al Ariadnei care să traverseze particularitățile unor opere construite din autenticitatea proclamată a autorului, atunci trebuie avut în vedere aspectul de ordin mimetic pe care …

Omul și iubirea lui pentru absolut – Lorena Craia

După imaginea construită de Titu Maiorescu lui Mihail Eminescu, poetul devine simbol al spiritului național întru totul. Punct de referință și limită peste care nu se poate trece, Eminescu, prin moartea sa, deschide o nouă perspectivă de abordare, nu numai a limbii literare, ci și a biografismului în genere. Secolul imediat următor dezvoltă, prin E. …

Gustul memoriei – Lorena Craia

Zilele trecute am hotărât să o iau la pas prin București. Și pentru că drumul către un anticariat ofertant este pavat cu intenții bune, am înnumărat posibilitățile unui itinerariu cât mai precis. Problema nu este că nu am știut la ce să mă aștept, însă impactul vizual a fost atât de puternic, încât am realizat …

Feminism, feminitate, stil și limbaj – Lorena Craia

Aș putea spune că un scriitor bun este acela care nu are nume, dar ar putea fi numit. Nu știi dacă este femeie ori bărbat, tânăr sau în vârstă, bogat ori sărac. Nu știi dacă vine din vreun sat uitat de lume de la poalele munților sau dacă trăiește în mijlocul unei mahalale furibunde. Și, …

Natură și naturalism (O perspectivă comună) – Lorena Craia

În plină revoluție industrială, a privi un copac nu înseamnă foarte mult. Însă a-l descrie în detaliu și a lega sentimente puternice, uneori chiar convenționale, de natură să coreleze spiritul cu mintea, este (sau cel puțin era) considerat un act contrarevoluționar. O premisă a regresului, prin frivolitatea observării imediate a naturii; prin contemplarea de natură …

Catolici spânzurați mănâncă și scuipă

nevestele de pescari mânjeau colibele cu sare sub șorțuri pătate de sânge acolo unde lumina se strânge creșteau mirodenii gata uscate   bucate alese pe margini de mese din care mâncau pe rând apoi își făceau cruce   lungă și verde până pe malul pe care nici noaptea nu se mai duce   până acolo …

Masca apuseană a solidarității – Lorena Craia

Poate Lovinescu avea dreptate, când scria despre Caragiale că „smulge masca apuseană de pe obrazul burgheziei biruitoare, pentru a-i arăta sufletul oriental”1. Nu cumva despre meschinăria imposturii a fost vorba tot timpul, cel puțin la Caragiale? Mă uit la protestele de zilele acestea. În afară de haosul aparent inerent al unei revolte, mie altceva mi-a …