pe coridorul îmbâcsit cu naftalină
trecea trecutul meu de porțelan
căra cu dânsul într-un geamantan
o biblie un secundar și o cortină
pe stâlpul drept și singur – un cadran
la stânga – partituri și-o albă violină
la dreapta pe o masă paharul cu stricnină
și umbra rugăciunii pe tavan
s-a-mpiedicat de-un ciot s-a rezemat pe coate
am tresărit și i-am întins o mână
iar Dumnezeu fierbea tăcut la nestemate
credeam c-a ostenit credeam că nu mai poate
i-am aruncat atunci un colț de lună
târziu mult prea târziu – era întins pe spate
21 ianuarie – 20 aprilie 2019, Constanța
Lorena Craia 